AFLATI DACA AVETI O STIMA DE SINE INALTA SAU SCAZUTA



Ce parere va faceti despre voi insiva? Cum va comportati in momentul cand trebuie sa treceti la actiune? Cum reactionati la esecuri si la succese?

Raspunsurile la aceste intrebari trebuie sa va permita sa stiti daca va stimati putin, mult sau deloc. Sa presupunem ca sunteti in situatia de a vorbi despre voi (psihologii spun ca exista chiar o arta de a te pune in valoare). Se intampla ca atunci cand vorbiti despre voi, expresiile sa fie moderate. Nu va pretindeti curajosi, dar nici nu va descrieti drept lasi; nu prea gurmanzi, chiar daca va plac bunatatile; nu foarte tari in domeniu, dar nici niste nulitati. Evitati afirmatiile transante "ador", "destest", "sunt asa..." pe de-o parte, de teama judecatii sociale ("daca vorbesc despre calitatile mele se va spune ca sunt orgolios, iar daca evoc defectele mele, se va considera ca sunt slab", pe de alta parte, din cauza ca nu va cunoasteti ("de fapt , nu stiu bine ce-mi place si ce nu-mi place"). Probabil ca nu va stimati prea mult.

Problema nu este ca va devalorizati, asa cum o fac persoanele deprimate, ci ca nu va valorizati. Daca vi s-ar oferi o lista cu adjective pozitive, neutre si negative, nu veti alege calificativele pozitive pentru a va descrie, asa cum fac persoanele cu inalta stima de sine. Dar nu veti alege neaparat adjectivele negative. Veti avea tendinta sa le alegeti pe cele neutre.

De retinut: A avea stima de sine scazuta este un "handicap" in toate circumstanetele in care cel in cauza este determinat sa vorbeasca despe el insusi. Este, de regula, deceptionat de oameni pentru ca are impresia ca acestia prefera aproape intotdeauna persoanele putin isterice si care se dau in spectacol, iar el desi i se spune ca nu are defecte, totusi este apreciat ca o persoana mai stearsa, mai plictisitoare. Vi s-a intaplat si voua acest lucru? Daca da, in mod sigur ati suferit.

Atunci cand se descrie, persoana cu stima de sine scazuta nu este intotdeauna convingatoare. I se intampla chiar sa se contrazica. Impresia pe care o lasa interlocutorului are de suferit, imaginea despre ea este neclara, mai ales in situatia in care contextul social necesita o judecata rapida. In functie de cine se afla in fata sa se simte capabila sau jalnica, isi poate chiar modifica discursul dupa anturaj si interlocutor.

Atunci cand unor asemenea oameni li se cere sa evalueze alte persoane ei sunt capabili sa o faca foarte rapid si sa transeze foarte clar, ceea ce subiectii cu inalta stima de sine fac tocmai atunci cand trebuie sa vorbeasca despre ei insusi.

Retineti: Cu cat ne indoim mai mult de noi insine, cu atat ne este mai greu sa hotaram pentru noi. Cu cat ne stimam mai mult, cu atat actionam mai bine: luam decizii si le respectam. Si cu cat ne comportam mai corect, cu atat ne stimam mai mult.

Intrucat are dificultati de alegere, persoana cu stima de sine scazuta, prefera adesea sa se lase influentata de anturajul sau (rude, prieteni, cunostinte bune sau rele), in mod special atunci cand este vorba de o alegere importanta in viata: Ce studii sa urmeze? Cu cine sa se casatoreasca? Spre ce profesie sa se orienteze? Calea compromisului va fi adesea cea mai tentanta.

Persoanele cu inalta stima de sine fac dovada certa de mai multa perseverenta in alegerile care sunt cu adevarat ale lor – a vrea sa seduca o persoana care le place sau a reusi intr-o activitate care ii pasioneaza – dar vor persevera mai putin in domeniile in care au investit mai putin. Acestea vor fi capabile sa anuleze o intalnire care le plictiseste sau sa revina asupra unei promisiuni date. Din contra subiectii cu stima de sine scazuta persista in alegerile care le-au fost dictate prin conformismul social. Acesta duce cateodata la o munca mai putin interesanta, la un cuplu mai putin infloritor, la constrangeri presante, deoarece ei se simt mai usor si mai rapid implicati in actele lor. Tendinta lor naturala este deci, de a continua acolo unde un altul, a carui stima de sine este inalta va spune: "stop, ma opresc, nu asta imi doresc".

Esecul sentimental sau de alta natura lasa urme mai adanci si de mai lunga durata in cazul persoanelor cu stima de sine scazuta. Acelasi fenomen il regasim si in cazul criticii. Criticile si mesajele negative vor fi cu atat mai greu suportate, cu cat ele se refera la domenii puternic investite de persoanele cu stima de sine scazuta. Acestor persoane nu le place in general nici competitia, deoarcece le-ar fi foarte greu sa piarda mai ales in fata mai multor oameni. La persoanele cu stima de sine inalta, lucrurile sunt mai simple: succesul sau felicitarile concorda cu ceea ce gandesc despre ei insisi.


Se stie, de exemplu, ca stima de sine poate varia la o aceeasi persoana care va adopta comportamentele caracteristice subiectilor cu inalta stima de sine in anumite momente favorabile si va reveni la atitudinile unei scazute sime de sine dupa un esec. Este ceea ce presupune si expresia "i s-a urcat succesul la cap"; in perioadele de succes, unele persoane prind siguranta si se schimba in asa fel incat nici cei mai apropiati nu le mai recunosc. Se mai stie ca stima de sine poate fi relativ compartimentata si ca poate genera reactii in functie de sectorul de activitate pus in joc.

Deci: "Cine nu incearca nu reuseste", ar spune o persoana cu inalta stima de sine in timp ce o persoana cu scazuta stima de sine ar spune: "un lucru pe care il ai inseamna mai mult decat doua lucruri pe care le-ai putea avea".

Cand ni se cere sa ne descriem sau sa ne caracterizam multi dintre noi lasam asta in grija altora cand de fapt noi suntem cei are ar trebui sa ne cunoastem cel mai bine.

CUM SA TE IUBESTI PE TINE PENTRU A TE INTELEGE MAI BINE CU CEILALTI

Atunci cand nu ne iubim, cand nu ne stimam, nu suntem fericiti. Ne indoim de noi insine, facem rareori afaceri bune in viata, ne simtim vulnerabili in fata obstacolelor, a dificultatilor.

Si totusi, nimic nu este pentru totdeauna pierdut.

Acordati-va cateva minute pentru a reflecta la urmatoarele trei serii de intrebari. Raspunsurile pe care le veti da va vor furniza bune indicii despre stima pe care v-o acordati.

- Cine sunt eu? Care sunt calitatile si defectele mele? De ce sunt capabil? Care sunt reusitele si esecurile mele, competentele si limitele? Care este valoarea mea, in ochii mei, ai apropiatilor mei, ai persoanelor care ma cunosc?

- Ma consider o persoana care merita simpatia, afectiunea, iubirea celorlalti sau, din contra, ma indoiesc adesea de capacitatile de a fi apreciat si iubit? Imi conduc viata asa cum imi doresc? Faptele mele sunt in acord cu dorintele si parerile mele sau, dimpotriva sufar din cauza discrepantei dintre ceea ce vreau sa fiu si ceea ce sunt? Sunt impacat cu mine insumi sau adesea nemultumit?

- Cand m-am simtit ultima oara deceptionat de mine insumi, nemultumit, trist? Cand m-am simtit mandru de mine, satisfacut, fericit?

A avea incredre in sine, a fi sigur pe sine, a fi multumit de sine… Exista o multitudine de termeni si expresii implicate in limbajul curent pentru a desemna stima de sine.

In realitate, stima de sine se fondeaza pe trei "ingrediente": increderea in sine, conceptia despre sine, iubirea de sine.

Iubirea de sine este elementul cel mai important. A ne stima inseamna a ne evalua, dar a ne iubi nu suporta nici o conditie: ne iubim in ciuda defectelor si limitelor, in ciuda esecurilor si infrangerilor, pur si simplu pentru ca o mica voce interioara ne spunem ca suntem demni de iubire si respect. Aceasta iubire "neconditionata" nu depinde de performantele noastre. Ea explica faptul ca putem rezista la adversitate si ne putem restabili dupa un esec. Ea nu ne fereste de suferinta sau de indoiala in cazul dificultatilor, dar ne apara de disperare.

Astazi se stie, ca iubirea de sine depinde in mare parte de dragostea pe care ne-a impartasit-o familia noastra atunci cand eram copii. Carentele stimei de sine care-si au sursele in acest nivel sunt fara indoiala, cel mai dificil de compensat. Aceste persoane isi gasesc cu greu pe cineva cu care sa-si imparta viata. Imediat cum se atinge un anumit grad de intimitate, incep sa se simta amenintarile, le este frica si intrucat nu se iubesc, li se pare imposibil ca altcineva sa le poata iubi. Devin paranoice cu prietenii, le este greu sa creada ca cineva ar ramane cu ele doar pentru ca le-ar iubi, ci din cu totul alte motive.

Conceptia despre sine sau parerea pe care o avem despre noi, aceasta evaluare, fondata sau nu, a calitatilor si defectelor noastre, este al doilea "stalp" al stimei de sine. De aceea, de exemplu, o persoana complexata – a carei stima de sine este adesea scazuta – va lasa adesea perplex un anturaj care nu percepe defectele pe care crede ea ca le are (se considera urata, grasa, neinteresanta, iar atunci cand prietenii incearca sa discute cu ea despre asta, este ca si cum nu ar vorbi aceeasi limba, deoarece ei o precep ca pe o persoana draguta, simpatica, normala).

In alte cazuri, o conceptie de sine limitata il va conduce pe subiect la o dependenta de celalalt: poate stabili relatii satisfacatoare cu ceilalti, dar se limiteaza la rolul de succesor, nu calca decat pe drumuri deja explorate de altii. Ii este greu sa construiasca si sa duca la un bun sfarsit proiectele sale personale. De regula, urmeaza aceleasi studii ca si cel mai bun prieten, iese adesea cu fetele de care acesta se desparte. Daca acesta ar divorta, ar fi in stare, chiar sa se intoarca la sotia lui.

A treia componenta a stimei de sine, increderea in sine, se aplica in special la actele noastre. A fi increzator, inseamna a considera ca esti capabil sa actionezi intr-o maniera adecvata in situatiile importante. Micile succese cotidiene sunt necesare pentru echilibrul nostru psihologic, asa cum sunt hrana si oxigenul pentru echilibrul nostru corporal. Increderea in sine provine in principal, din tipul de educatie care ne-a fost dat, in familie sau in scoala. A nu te teme exagerat de necunoscut sau de adversitate demonstreaza un bun nivel al increderii in sine.

Intre aceste trei componente ale stimei de sine exista in general legaturi de interdependenta: iubirea de sine (a te respecta indiferent de ceea ce ti se intampla, a asculta de nevoile si aspiratiile tale) faciliteaza incontestabil o conceptie de sine pozitiva (a crede in capacitatile tale, a le proiecta in viitor) care, la randul sau, influenteaza favorabil increderea in sine (a actiona fara teama excesiva de esec, si de judecata altuia).

De-a lungul tuturor activitatilor noastre, cel mai adesea cautam sa satisfacem doua mari trebuinte, in egala masura indispensabile stimei noastre de sine: sa ne simtim iubiti (apreciati, simpatizati, populari, doriti, etc.) si sa ne simtim competenti (performanti, inzestrati, abili, etc.). In cuplul nostru nu cautam doar dragostea celuilalt, ci vrem ca acestea sa ne si admire, sa ne stimeze. Din contra, satisfactia privind doar un aspect nu ne va implini asteptarile: a fi iubit fara a fi admirat sau stimat este infantilizant, dar a fi stimat fara a te simti apreciat este frustrant. Si aceasta datorita faptului ca stima noastra de sine are nevoie de "hrana" in permanenta.

Se spune ca barbatii sunt de pe Marte, iar femeile vin de pe planeta Venus. Asa s-ar putea justifica numeroasele diferente pe care nici unii, nici altii nu si le pot explica. Diferentele nasc controverse. Asa au aparut asa-zisele mituri ale sexualitatii. Iata cateva dintre cele mai cunoscute enigme.

Mit: Marimea conteaza – FALS

Acesta este unul dintre cele mai comune mituri in randul barbatilor, inventat chiar de acestia. Adolescenta este perioada in care corpul si sexualitatea se descopera, iar barbatii fac adeseori comparatie sau se intrec in a-si declara marimea penisului. Acest mit a luat nastere si din vizionarea firmelor porno, unde actorii respectivi sunt alesi tocmai in functie de calitatile fizice.

In primul rand, ar trebui sa stii ca este normal ca organele sexuale sa aiba marimi diferite. Marimea penisului nu are nicio legatura cu cat de bine te vei simti in timpul actului sexual sau cat de mult iti vei satisface partenera.

Gandeste-te doar ca, in timpul penetrarii, senzatia de placere si excitare simtita de femeie se localizeaza la intrarea in vagin. Asadar, vaginul nu este un tub care trebuie umplut.

Mai mult decat marimea penisului conteaza modul in care stii sa iti satisfaci partenera. Asadar, chiar daca tu consideri ca ai un penis mic, partenera ta se va declara fericita daca stii cum sa te porti cu ea in pat. Asculta ceea ce vrea si nu te ingrijora, pentru ca nu vei fi judecat daca esti “dotat” sau nu. Gandeste-te ca un penis mare poate chiar sa o raneasca.

Mit: Barbatii vor si pot tot timpul sa faca sex – FALS

Avem impresia ca doar femeile au dreptul sa spuna “nu” atunci cand vine vorba de sex. In realitate, barbatii nu simt nevoia sa faca sex la orice ora. Totul sta in “mana” hormonului numit testosteron.
Apetitul sexual depinde de cantitatea de hormoni eliberata. Este adevarat ca barbatii simt mai des pofta pentru sex, dar, la fel ca si femeile, sunt preocupati si de altele, printre care responsabilitati, familie, job.

Mai mult, barbatii se pot declara satisfacuti si de alte lucruri, nu neaparat de sex. Ritmul vietii de zi cu zi le cam taie din pofta atat barbatilor, cat si femeilor, acestia privind, din cand in cand, actul sexual ca o povara.

Mit: Barbatii adora femeile care au sanii mari: FALS

Sanii reprezinta un simbol al feminitatii pe care il au in vedere atat barbatii, cat si femeile. Cum s-ar explica altfel numeroasele mariri sau micsorari ale sanilor? Dar se pare ca acest mit vine dintr-o perceptie eronata a femeilor.

Intr-adevar, barbatii sunt fascinati de sani, dar nimeni nu precizeaza daca marimea conteaza. Atentia barbatilor se concentreaza pe factorul de atractie in general, si nu pe un anumit punct al corpului.
Mai mult, se pare ca acestia prefera un corp atragator, dar care trebuie sa vina “la pachet” cu inteligenta si trasaturi interesante de personalitate, ca de exemplu putin umor. Asadar, parerile sunt variate in functie de gusturile si personalitatea fiecaruia.

Mit: Barbatii nu se masturbeaza daca se afla intr-o relatie – FALS

Poate ca barbatii care sunt implicati intr-o relatie se masturbeaza mai rar, dar asta nu inseamna ca au renuntat de tot. Unele cupluri se bucura de clipe fierbinti privindu-se cum se stimuleaza, si considera ca isi exploreaza astfel intimitatea si sexualitatea.

Daca sunt trasi la raspundere, majoritatea itri vor spune sa nu o iei ca pe ceva personal. Atat barbatii cat si femeile se masturbeaza nu neaparat pentru ca partenerul nu le ofera satisfactie, ci doar pentru ca au chef in acel moment sau partenerul nu este acolo.

Mit: Barbatilor nu le pasa daca partenera lor are orgasm sau nu – FALS

Teoretic, se pare ca barbatii isi doresc sa isi satisfaca partenerele. Excluzand relatiile care se bazeaza pe legaturi afective, barbatii vor sa ii ofere partenerei un orgasm de neuitat din mai multe motive: unul ar fi ca sa primeasca mult ravnitul “calificativ” de “bun la pat”.

Al doilea – pentru ca aceasta sa nu caute placerea in alta parte. Sa nu uitam insa ca egoismul in pat nu trebuie sa vina neaparat din partea barbatilor. Si femeile pot cauta doar propria satisfacere. Asadar, din speculatii, am putea spune ca barbatii vor sa isi satisfaca partenera.

Mit: Barbatii adora filmele XXX – PARTIAL ADEVARAT

Este deja cunoscut faptul ca barbatii sunt stimulati de imaginile vizuale. Dar aceasta poate insemna si faptul ca pur si simplu adore sa priveasca trupul partenerei. Bineinteles ca, asa cum se intampla in jurul oricarui lucru contrversat, s-au efectuat numeroase teste pentru a demonstra daca intr-adevar barbatii sunt atrasi de productiile XXX.

Dar rezultatele acestora doar au concluzionat ca barbatii apreciaza sa fie stimulati vizual. Parerile sunt impartite si in randul barbatilor: unii adora sa vizioneze materiale pornografice, altora nici nu le pasa sau le considera chiar dezgustatoare.

Eu nu folosesc niciodata cuvantul renuntare
Bucura-te de viata,de iubire,de meditatie,de frumusetile lumii,de extazul existentei,BUCURA-TE DE TOT !
Transforma lumescul in sacru.Transforma acest tarm in tarmul celalalt,transforma pamantul in paradis.
Iar apoi incet incepe sa se produca o anumita renuntare.Ea apare de la sine,nu ti-o impui tu.Este ceva ce se intampla.
Incepi sa renunti la prostia ta.
Incepi sa renunti la relatiile fara sens.
Incepi sa renunti la locurile in care evolutia nu e cu putinta.
Insa eu nu numesc acest lucru renuntare,eu il numesc intelegere,constientizare.
Daca duci in mana pietre crezand ca sunt diamante,eu n-am sa-ti spun sa renunti la acele pietre,ci am sa spun doar :"Fii atent si mai uita-te o data!".
Daca vezi singur ca nu sunt diamante,mai e nevoie sa renunti la ele?
Iti vor cadea din mana de la sine.
De fapt daca mai vrei totusi sa le cari,va trebui o mare vointa.
Insa nu poti sa le mai cari mult.O data ce ai vazut ca sunt inutile,fara rost,nu se poate sa nu le arunci.
O data ce ai mainile goale,cauti adevaratele comori.
Iar adevaratele comori nu se afla in viitor
Adevaratele comori se afle AICI,si ACUM!

OSHO