 Începuse sa se insereze,cerul avea o culoare roşiatica,iar soarele a capatat culoarea portocalie precum coaja de portocala. Valurile marii se izbeau puternic de stânci arătându-si forţa si maestria. Se arata un loc unde nu era frica,suferinţa sau întuneric. Sunt anumite momente in viata când te fac sa crezi ca raiul nu este un anume loc in care mergem după moarte, el fiind format din momente ce sunt atât de reale incat nu le putem atinge Îngerii, fac parte din aceasta mica realitate greu de atins. Si ei au iubit,dar globul de cristal s-a spart in momentul in care au suferit. Au încercat sa-l refacă, dar fiecare ciob parca ii înţepau mai tare in inima. Au fost si ei cândva oameni care aveau gânduri, amintiri: o data mi s-a părut ca mi-am găsit locul in mijlocul naturii...îmi puteam crea un nou univers.....cel care mă reprezenta, dar a fost doar un vis...s-a sfărmat atât de uşor. De cine a fost ucis? de oameni.. si omenirea mai savarseste o crima. Oare de ce oamenii sunt atât de cruzi? Oare chiar nu pot fi fericiţi?..pentru ei nu exista fericire veşnica, ei se nasc pentru a muri si mor pentru a se naşte din nou. Dar o luminiţa gălbuie a venit in lumea in care ei s-au scufundat si i-a salvat din acea suferinţa veşnica.. După salvarea lor,îngerii au început sa viseze,sa spere din nou. Încet, încet au reuşit sa refacă acel glob de cristal unde erau fericiţi si unde nu exista suferinţa ori tristeţea.
Când uşa raiului se va deschide,o noua mana va cere ajutor,iar îngerii trebuiau sa ierte pentru a putea primi noii veniţi. Slujba lor cea mai importanta era de a proteja oamenii de pe pamant, trebuiau sa fie alături de ei in orice moment din viata si le măsurau timpul rămas.
Îngerii încercau sa-i ajute pe oameni,dar parca ei singuri se duceau spre moarte si renunţau aşa de uşor la viata. Oare îngerii trăiau vesninc? sau la un moment dat se stingeau precum stele?...Nu cred ca vom afla asta niciodată,dar sa ştiţi ca si îngerii plâng:eu cred ca oamenii au uitat sa iubească cu adevărat,numai au putere sa ierte.. Trebuie sa culeagă din dragoste puterea de a mai ierta!
In ochii unei furtuni poţi vedea un porumbel trist ce zboară in depărtare in căutarea păcii. Nu va putea trece prin poarta,nu poţi intra sau ieşi din ambele luminici macar îngerii:uitaţi-va oameni,ii puteţi auzi sau atinge?voi trăiţi intr-un lume strâmta si plina cu chipuri de lutVeti putea găsi fericirea vreodată?
Unii îngeri aveau aripile frânte pentru ca au fost omoraţi de persoana iubita, s-au sacrificat sau au suferit mult din cauza unui pamantean. Aripile se refăceau,dar intr-un timp foarte îndelungat si acest lucru era destul de dureros. In afara de fericirea in care trăiau unii îngeri,in timp ce alţii se refăceau, era faptul ca ei erau foarte aproape de stele. Oamenii neştiutori confundau stelele mai strălucitoare sau cele cazatoare care de fapt erau chiar INGERII.
Noaptea era linişte,o linişte care durea.. ce se năpustea asupra oraşului trist. In acest oraş trăiau îngerii trişti care nu se refăceau niciodată. Dar totuşi de ce mai erau numiţi îngeri? Poate, pentru ca inga mai aveau aripi si aveau culoarea alba ce arata ca mai aveau putina puritate In aceasta batalie intre îngeri si oameni cine avea sa câştige si de ce?! Când din cerul negru si înstelat ploua cu mărgăritare, de fapt îngerii oraşului trist plângeau.. As fi vrut sa-i ajut cumva,dar nu ştiam cum,nu înţelegeam cum au ajuns aşa de nefericiţi si se apropie sa cada in întuneric total. Oare oamenii au uitat sa creadă in îngeri?..
Nu ştiam răspunsul,nu cred ca-l voi afla vreodată. Si eu am fost un înger cândva,unul care a suferit mult din dragoste. Am interes ca pământenii sunt făcuţi pentru a ramane cu cei ca ei, nu cu unul ca mine. Am mai interes ca iubirea pământeana este una trecătoare,nu durează veşnic la fel si chipul ori trupul lor care devine precum firile de nisip in bătaia vantului…Eu am reuşit sa mă refac,nu am căzut in întuneric precum cei din Oraşul Trist,nu ştiu exact motivul.. poate pentru ca am iubit cu adevărat si am avut puterea sa iert? Nu voi ştii, acum scriu aceste rânduri pe care le vor citi probabil noii-veniţi sau poate isi vor scrie propriile rânduri.
Daca oamenii vor înceta sa mai creadă in îngeri,ce se va întâmpla cu noi? Toţi vom apărea pe cer sau vom fi cazuti?...Vreau ca oamenii sa creadă in îngeri din nou,trebuie facem ceva sau specia noastră va dispărea pentru totdeauna!
Trecuse mult timp,iar oamenii au încetat sa mai creadă in îngerii de sus,iar ei unul cate unul incep sa dispară, in urma lor ramanand cate o mica luminiţa ce se stingea in timp. Oamenii aproape ca au găsit un leac pentru a trai veşnic si astfel la uşa raiului numai apăreau mâinii care cereau ajutor. Iar îngerii de sus se stingeau încet,chiar si cei din Oraşul Trist. Era seara. Cerul era înstelat,vântul adia uşor mişcând uşor frunzele copacilor. Intr-un loc întunecat s-a întâmplat o tragedie. O fata privea spre cer,avea un desen cu îngerii in mana si nu era atenta. Mergea cu ochii închişi si se gândea la îngeri.,poate ca era singura Si deodată o maşina a lovit-o puternic. Mama fetei era disperata,a chemat ambulanta,iar fetita a fost dusa la spital. Medicii nu-i dădeau prea mari şanse de supravieţuire, dar mama ei se ruga in fiecare seara ca îngerii sa o salveze. Langa ea se afla îngerul păzitor ce o privea cu înduioşare.. avea sa o salveze sau va mai fi la uşa raiului o mana care cere disperat ajutor? Sus in cer,se întâmpla un miracol:îngerii nu se mai stingeau precum stelele,chiar si cei din oraşul trist au început sa se refacă. Oamenii au început sa creadă din nou in Îngeri? oare tragedia fetitei a fost un fel de sacrificiu?..Fata visa,visa la îngerii in visul ei erau desene cu îngerii ce aveau aripi,dar ei nu puteau sa zboare. îngerii au pierit pentru ca numai este ruga?oamenii au încetat sa creadă in voi?!..Dar eu cred in voi,ştiu ca existaţi acolo undeva,in fiecare seara mă gândesc la îngerul meu păzitor care intr-o zi mă va salva de la pierire. Nu vreau sa existe o lume fara îngeri,ar fi prea trist,mult prea trist
La vorbele fetei toţi îngerii s-au luminat si au putut zbura. Erau in sfârşit salvaţi.. Oamenii credeau in îngeri iar? Îngerul păzitor a salvat-o pe acea fetita,când s-a trezit mama ei era foarte bucuroasa si a mulţumit ingeriilor pentru salvarea ei. Acum,mereu oamenii privesc spre cer si căuta o cale de scăpare,o scăpare din întunericul in care au căzut si ei.
Astfel,îngerii nu au dispărut,tragedia fete i-a făcut pe oamenii sa creadă ca inca îngerii mai exista si merita sa crezi in ei. Fetita va muri cândva,la fel si alţi oameni scăpând de aceasta lume strâmta si lipsita de fericire totala. Singura fericire a oamenilor era când iubeau cu adevărat,dar au fost puţine cazuri. La uşa raiului apăreau tot mai multe mâini care cereau ajutor. Fata numai era singura,avea Îngerul păzitor alături de ea,in fiecare seara mergea in parc si privea stelele iar acolo apărea EL. Stăteau pana in zori unul alături de celalalt,dar când rasarea soarele el dispărea fata nu înţelegea de ce, dar era fericita pentru ca se întâlneau in fiecare seara in acelaşi loc.
Totul pe pamant este efemer,poate doar visele si credinţa in îngeri sunt pentru totdeauna.. este o poveste fara sfârşit.
Numai îngerii ştiu
să cânte melodii înşelătoare,
să sărute ca şi ielele fără suflet,
să recite poezii cu sfârşituri grele,
să existe clipe şi...
să rămână eternităţi
în sufletele de unde au plecat
fără să lase-n urmă
vreo fâlfâire de aripi,
vreo dâră de speranţă,
vreo boabă de lacrimă
cu gust de uitare,
iar clipele rănite rămân
doar să moară
în priviri goale,
în aşteptări deşarte,
în clepsidre încete...
numai îngerii ştiu...! G.T.®
|
