Sibir
Athe
Athe, 37
« sibir.ro
Fagadau' A+ A- Descrisă pe : 2009-01-17 12:37:04

Vineri, saptamana de lucru si-a dat obstescul sfarsit. Elena isi face cruce “Birou’ asta chiar n-o sa-mi lipseasca doua zile”, inchide calculatorul si iese. Doua etaje mai jos o astepta Violeta. A luat-o din birou si au plecat. Dupa o scurta oprire pentru tigari s-au indreptat spre fagadau. “Hmmmmm, serile astea de vineri au devenit aproape un ritual”.
Aceeasi crasma, aceeasi masa le gazduiesc de aproape un an. Deja le cunoaste toata lumea pe acolo, majoritatea ospatarilor stiu ce o sa comande de cand intra pe usa. Se aseaza la masa, Elena isi aprinde o tigara, Violeta o priveste cu o grimasa dojenitoare, studiaza amandoua meniul indelung si comanda de fiecare data acelasi lucru. De la o saptamana la alta difera doar discutiile, in functie de starea de spirit sau de evenimentele din saptamana respectiva. In cursul saptamanii le despart 2 etaje, telefoanele in firma nu costa, dar n-au timp sa se vada sau sa vorbeasca decat vinerea, in fata cate unui pahar de bere neagra.
Intr-o pauza de gandire Elena isi arunca ochii in jur. Crasma e intr-un loc ciudat, in centru si totusi la marginea orasului. O casa de o varsta venerabila a fost putin modificata pentru a adaposti restaurantul. Curtea generoasa a fost impartita in doua. In jumatatea de langa casa au construit o terasa acoperita, inchisa cu geamuri din alea smechere, relativ izolata. Vara geamurile sunt date jos si usa e in permanenta deschisa. Iarna e putin racoare, dar cum locul fetelor este langa un calorifer, pot sa stea ore intregi la discutii. In a doua jumatate a curtii este gradina de vara. Gradina pavata cu piatra de rau, cu flori imprastiate printre mese se termina langa zidurile de aparare ale vechii cetati. Dupa ziduri e Warte. Elena a fost fascinata de cand se stie de muntele ala. Cand i se opresc ochii asupra lui pare hipnotizata. Rar i se intampla sa auda ceva cand priveste muntele. Din fagadau, vara, Warte are aerul de “departe” si susurul paraului Graft o duce intotdeuna cu gandul la verile petrecute pe malul Zizinului. Iarna, in schimb, muntele are un aer romantico-sinistru. Lipsit de verdele foioaselor si acoperit de zapada pare un urias batran care-si rememoreaza in tacere zilele de glorie. De cate ori il priveste, Elena se asteapta sa vada lupi alergand printre copaci, hoarde de tatari atacand orasul, arcasii privind orasul din turn sau vreo mandra venita sa-si vada iubitul la datorie.
“La ce visezi?”
“Scuze, eram departe………….rau”.
Trezita la realitate Elena studiaza “clentii”. La o masa erau patronii, omul bun la toate si unul din ospatari, in spatele ei, doua cupluri in devenire si cam atat. Ii placea ca nu erau clienti. Era liniste si putea sa faca ordine in gandurile proprii sau in gandurile Violetei. De obicei prefera sa faca ordine in ale Violetei, gandurile ei erau prea incalcite.
“Va mai servesc cu ceva?”
Fetele se uita una la alta. “Nu, nota va rog”.
Ies prin acelasi gang, in aceeasi strada si se indreapta spre aceeasi statie.

Monotona lume.

Pagina 1 din 1
 1-1 din 1  |   1 
rina    2009-07-25 11:16:52      
De ani de zile, sfarsitul de saptamana, mai nou
"wend-ul", trebuie sa ne aduca acea liniste, acea relaxare a intregului organism.
Relaxarea si bucuria wed-ului, o traiesti din plin in prezenta persoane-i iubite.
Dar numai ca aceste doua fete, care in acel moment, erau abandonate-le iubirii, poate-si cautau fericirea la un pahar de vorba si o bere neagra,(ar fi fost mai bine daca ar fi fost blonda) rece.
Numai ca acea cautare.,a ramas la "nota va rog"!
unlove eat
Pagina 1 din 1
 1-1 din 1  |   1